“ – Tu ce faci la job?
   – Muncesc, ce sa fac?
   – Sincer? Un pic de sinceritate cu tine insuti ce-ti spune? Asculta-te!
   – Hai, ma lasi? Adica, nu muncesc?!
   – Nu am zis ca nu muncesti, doar te-am intrebat ce faci la job,
   – …”

Zilele trecute am intrebat asta un prieten, mai in gluma, mai in serios, de curiozitate sa vad ce-mi raspunde, avand in vedere ca se tot plangea de jobul lui. Stiam ca are job usor, bine platit, fara prea multe obligatii si indatoriri mari, un program de 8 ore decent. Totusi, ceva il nemultumea si nu stia exact ce. Frustrarile lui se revarsau pe retelele de socializare.

Sincer, cand mai vorbisem strict de job, parea ca sunt numai lucruri pozitive si ca acel job este unul dintre cele mai bune din viata lui, dar si din piata. Si atunci, care era problema? Nimic nu-l mai stimula pe pozitia pe care era, iar problema era ca nu ar fi vrut sa plece din companie. Petrecuse ceva timp acolo, iar mediul era placut.

Incercase sa le atraga atentia superiorilor ca si-ar dori sa faca altceva in cadrul companiei, dar ori nu se gasea o ocazie, ori i se spunea ca nu este altul mai bun pentru postul respectiv decat el, ori ca nu este potrivit pentru o alta pozitie, desi el stia ca este foarte pregatit, nimeni nu-l testa pentru vedea daca este cu adevarat potrivit pentru o alta pozitie, ori…

Asa a ajuns sa-mi raspunda la intrebare ca la job munceste. Atat. Sec. Practic nu se mai ducea cu placere, nu mergea acolo pentru a se reinventa intr-un loc ce-l incarca cu energie, nu demult. Chiar el sustinea ca banii erau ceva extrajob, un beneficiu mult prea bun oentru ce facea el acolo. Ea doar un feeling. Era al lui.

Acum, insa, devenise unul dintre cei care merg la job pentru bani si atat, pentru nevoile de baza (hrana, casa si siguranta),  practic, unul dintre cei 52% din marea masa a angajatilor. Acel procent pe care-l stia si in care nu-si imagina ca va ajunge.

Plecase dintre cei 30% care isi doreau performanta, aproape fara sa-si dea seama, iar cand in sfarsit vizualizase locul in care era, trecuse in partea cealalta.

Acum, vorbind cu el, il vedeam dincolo de procentul de 52%, mai degraba era intre cei 18% care sunt nemultumiti de job, care vorbesc pe la colturi si care par vesnic suparati pe sistem.

Cum naiba se transformase din omul ala pe care-l stiam a fi unul frumos, plin de energie, de idei deosebite, cu viata in priviri, cu care puteai vorbi la o cafea despre orice, fara a fi vreodata suparat pe ceva sau pe cineva?

Adevarul este ca jobul joaca un rol foarte important in viata noastra, fie ca-l acceptam fatis, fie ca nu. Ne influenteaza actiunile, gandurile, amintirile, proiectiile in viitor si evenimentele ce se petrec zi de zi in viata noastra.

Simplul fapt ca plecam de-acasa catre job, iti schimba ziua. Te dai jos din pat ca sa pleci cu o anumita energie spre job. Drumul spre job este de cele mai multe ori o corvoada, aglomeratie mmare si infrastructura proasta. Dar asta nu pare a te deranja cand stii ca la job te asteapta ceva fabulos. Hai, nu chiar fabulos, dar ceva care-ti gadila emotiile si te face sa zbori pana acolo, sa te deconectezi de la drum si sa te teleportezi ACOLO.

Despre asta este vorba, despre acest aspect iti vorbeste MindCode. Avem nevoie de experiente frumoase in viata, iar jobul ne poate oferi astfel de experiente daca alegem sa facem ceea ce ne place, dar in stransa legatura cu abilitatile noastre. Ce anume ni se potriveste? Unde dam randamentul cel mai bun? Jobul? Pozitia in care suntem sau in care am putea fi? Business-ul? Colegii? Mediul?

Sunt multe variabile, greu de cuantificat de un departament de HR, care de cele mai multe ori nu face altceva decat sa se uite la niste CV-uri si atat. Ce facem cu oamenii dupa ce-i angajam? Ce faci tu dupa ce esti angajat acolo unde ti-ai dorit? Cum esti tu la job? Cum ai fost? Cum vrei sa fie?

Acorda-ti putina atentie.

photo credit: pixabay.com