Change is always around the corner

Natura – și inclusiv natura umană – este într-o constantă căutare a unui echilibru între staus quo și schimbare, între ce este și ce poate fi, între static și dinamic, între nemișcare și mișcare. Un dans continuu între ordine și haos. Din Cosmos, galaxii, planete, natură, animale, plante – la dinamicile societăților, la biologie sau lumile interioare ale oamenilor, totul este într-o continua transformare, chiar dacă la viteze și spații diferite.

Ne schimbăm mereu, de la celulele pielii, până la lucrurile pe care ni le dorim în viață.

Dincolo de transformarea inevitabilă, care face însăși viața atât de prețioasă, o data la ceva vreme fiecare dintre noi resimțim nevoia de a provoca o schimbare, de a descoperi astfel mai multe despre noi, despre limitele noastre, despre ce putem sau nu putem face. Iar aceasta nevoie de schimbare apare într-un ritm propriu fiecăruia dintre noi. Cu toții avem un fel de ceas interior, a cărui alarmă se activează diferit în funcție de varstă, experiențele pe care le-am avut sau aspirațiile pe care le avem. Acest ceas este de cele mai multe ori influențat – si uneori chiar adus la tăcere – de deciziile celorlalți, fie ele decizii la nivel macrosocietal, ale mediului de lucru, sau pur și simplu de ceea ce percepem ca fiind responsabilitatea noastră față de cei dragi. Cu alte cuvinte, atunci când nevoia de schimbare apare, de cele mai multe ori îi dăm snooze acestui ceas interior, pentru că poate avem de platit rata la banca și nu ne permitem să ne schimbăm dintr-o dată un job stabil și bine plătit. Este doar un exemplu; rațiunile practice pot lua diverse forme, însă snooz-ul este cea mai la îndemână soluție atunci când ceva din noi începe să-și dorească o schimbare.

Dacă suntem atenți la noi înșine (și uneori chiar și dacă nu suntem atenți) vom observa că, odată la ceva vreme (fie un an, doi, fie 3-6 ani, fie chiar 10-15 ani) simțim – probabil mai încet la început și apoi din ce în ce mai tare – că ceva trebuie să se schimbe. Poate ne vine să facem lucrurile diferit la muncă, sau să schimbăm traseele pe care mergem în fiecare zi, poate să schimbăm mobila din casă. Sau casa cu totul.  Poate chiar și job-ul sau cariera.

Fie că sunt mici sau mari, schimbarile dupa care tânjim vor apărea mereu dupa un tipar propriu fiecaruia dintre noi. Cu cât vom ignora și amâna mai mult schimbarile mici pe care ni le dorim, cu atât ele vor reveni mai puternic sub forma nevoii unor schimbări mai mari. Și invers, atunci când ne vine să “fugim în lume” și să ne schimbăm radical viața, s-ar putea să ne “salveze” de la decizii impulsive o serie de schimbări mai mici, de zi cu zi, mai puțin radicale.

Să apeși butonul de snooze când vine momentul nu este neaparat dăunător, atâta vreme cât această amanare este una asumată. Poate fi o modalitate sănătoasă de a găsi soluția cea mai potrivită pentru a face în mod strategic schimbarea pe care ne-o dorim. Problema apare atunci când această nevoie este ignorată pe termen nedefinit, când este îngropată adânc în noi pentru că nu vedem vreo modalitate ca lucrurile să stea diferit. Atunci când ne e frică de ce anume ar putea aduce cu ea schimbarea și preferăm să stăm în “călduțul” a ce cunoaștem, chiar și atunci când nevoia noastră interioară este de a explora. Acestă disonanță cognitivă nu e deloc placută sau ușor de dus. Și de cele mai multe ori, împreună cu alți factori, duce la burnout.

Să fii aliniat cu tine însuți/însăți, coerent cu cine ești, implică în primul rând să ai curajul de a te privi, de a te cunoaște, de a te observa într-un mod cât mai sincer. Sincer, mai mult decât obiectiv. Nu vom putea fi niciodată cu adevărat obiectivi față de propria persoană. Suntem subiectivi în primul rând pentru că ne cunoaștem povestea și ne știm dorințele mai bine decât pe ale oricui altcuiva. Totuși, putem să ne dăm un pas în spate din noi înșine, să ne uităm la viața noastră ca și cum ne-am uita la un film și să observăm ce anume ne determină acțiunile. Să fim mai atenți la poveștile pe care ni le spunem în minte și la reacțiile pe care le avem în diverse interacțiuni. Putem astfel să ne cunoaștem mai bine decât ar putea să o facă orice alt observator obiectiv. Apoi, de acolo, putem decide în cunoștință de cauza dacă schimbăm, cât schimbăm, în ce ritm și cu ce scop.

“Lucrurile sunt simple, dar nu ușoare.” – Mel Robbins

Este nevoie de curaj să te privești pe tine însuți/însăți în ochi. Și cu atât mai mult curaj să și actionezi în consecința a ce ai descoperit că ai nevoie. Ai putea să te simți egoist/ă în fața celor dragi, sau să-ți spui că nu e momentul potrivit, sau că sunt lucruri mult mai importante de rezolvat. Doar că, adevărul este că mai devreme sau mai târziu va trebui să te pui pe tine pe primul loc. Doar așa vei putea fi cu adevarat alături de ceilalți. Și ar fi indicat să o faci – și, de altfel, să o facem cu toții – înainte de a fi prea tarziu. Pentru fiecare dintre noi va veni o zi care va fi ultima noastră zi pe pământ. Nu cred că există cineva pe lume care, în acel moment, să nu-și dorească să uite cu muțumire la viața pe care a trăit-o. Doar că această mulțumire e puțin probabil să se cuibărească în sufletele noastre dacă ne ignorăm nevoile, dorințele, relațiile, zi după zi, an după an.

Nu contează cât de devreme sau târziu ne decidem să acționam în acord cu noi înșine. Important este să o facem. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Ceața, întunericul – momentele grele din viețile noastre pot fi – și de multe ori sunt – extrem de importante în dezvoltarea și creșterea noastră. Dar ele sunt relevante doar în masura în care drumul prin mijlocul lor are ca scop ieșirea la liman – cerul senin și însorit; măcar pentru o perioadă. Dacă ramânem în ceață și întuneric de frica unui soare prea strălucitor, sau de frica de a pierde becul, atunci întunericul se va transforma în captivitate și ne va face să uităm că există și posibilitatea soarelui.

Răspunsurile deci, așa cum bine știm de altfel, se afă mereu în noi înșine. Însă este nevoie să avem curajul să adresăm întrebările și înțelepciunea să punem întrebările potrivite. 

“Change is inevitable. Growth is optional” – John Maxwell

Te invităm să fii atent/ă la tine, la transformările prin care treci și să ne trimiți un mesaj dacă simți că în această călătorie ți-ar fi utilă o nouă perspectivă și un alt fel de a pune întrebările care contează.