Acel moment cand colegul tau de la munca, pare ca nu este el. Acel moment cand o iei razna la job. Si, acel moment cand nu intelegi ce se intampla. Un altfel de cosmar. 🙂

Ma trezesc intr-o frumoasa dimineata pentru a pleca spre serviciu. Cafeaua buna, muzica de la radio perfecta, stirile pozitive si traficul lejer anuntau o zi frumoasa la job. Ajuns la intrare cu masina, dau de obisnuita bariera la care sunt nevoit sa opresc de fiecare data pentru a mi se citi cartela de acces. De obicei ma intampina nea Fane, portarul, cu un zambet si o vorba iscusita, preluata parca din motivationalele de pe facebook.

Numai ca in dimineata asta, ia-l pe nea Fane, de unde nu-i. In schimb ma intampina o fata blonda, cu ochelari, imbracata office dar parca cu  o fusta cam prea scurta pentru… office. Mai sa nu o recunosc. Era Elena, asistent manager la firma la care lucrez. O tipa saritoare si buna la toate cele. La munca, bineinteles. 😉

Elena

– Ce faci, ai grija de bariera azi? Te-a luat nea Fane asistenta? intreb eu asa, incercand o gluma de dimineata.
– Da, o sa ma vezi zilnic aici. Am fost promovata! imi raspunde Elena cu un zambet absolut demential.
– Bun, inseamna ca o sa-mi incep ziua si mai bine, desi nea Fane avea farmecul lui! continui eu in acelasi spirit de gluma.

Elena tot incerca sa gaseasca un buton pe-acolo pentru a-mi ridica bariera, iar eu ii zic ca nu trebuie ca se ridica singura. Ma indrept cu masina spre cladirea noastra, in timp ce privesc in oglinda retrovizoare, si vad cum o pierd pe Elena, care continua sa se agite pe langa bariera. Dau un pic incurcat din umeri si parchez in fata cladirii de birouri. Cobor si ma indrept spre lift. Ma intersectez cu Mircea, soferul care ne tot aduce si duce colete, ca o furnicuta, toata ziua.

– Salut! Ce faci, Mircea? Esti pregatit pentru o noua zi prin trafic? incep eu o oarecare conversatie.
– Salut! Nu, ca la mine la birou nu e trafic decat de idei! imi raspunde amabil Mircea.
– A, masina este biroul tau, ha? ii dau eu un cot glumet.
– Nu, ca nu conduc. Sunt cu bicicleta. Am lasat-o aici jos. Azi am zi mare la birou, ca vine o comisie de evaluare a proiectului aluia. Sa mor daca stiu ca sa le spun. Tu stii, ce zic? Poti sa ma ajuti azi?
– Pai, tu nu erai cu masina… coletele… traficul, ingaim eu cu gura cascata
– Eram dar acum am si io serviciu de birou, i-am luat locul lui Cristi. Asa a zis sefu’!
– Sefu’? Pai si Cristi, unde e? il intreb mirat, in timp ce intram in lift.
– Cristi s-a mutat la… de fapt, a fost mutat la Arhiva.

Mircea

– Cum la Arhiva? Pai la Arhiva e cu totul altceva decat ceea ce facea el. El era pe Dezvoltare… In fine, dar Suzana de la Arhiva? Ce era nevoie de doi oameni?
– Pai nu stii? Suzana a fost trecuta la Contabilitate!
– Deci, nu mai inteleg… zic eu incurcat. Nu are nicio logica. Ei erau oameni buni pe felia lor, acolo.
– Apropo – imi zice Mircea cu un zambet larg – ai o noua asistenta! Felicitari!
– Eu? Asistenta? Pai la ceea ce fac eu, nu am nevoie de asistenta. Cine e?
– Nu stiu inca, dar asa am auzit ca au fost ordinele… de sus – imi face cu ochiul, Mircea.

Ajungem la etajul nostru si aflu cu stupoare de la Eugen – care ne intampina la desk-ul de la intrare (?), la Receptie, si care la randul lui era in locul Cristinei – prins printre/ sub/ intre niste hartii, depasit total de situatie. Aflu, deci, de la el ca sunt asteptat in birou de nea Fane. Nea Fane? Ce s-o fi intamplat? Iar Cristina unde e? Nu mai inteleg nimic!

Intru in birou si nea Fane de la bariera, ma anunta cu acelasi zambet pe care-l afisa zilnic, ca el este ”noua mea asistenta”. Am simtit ca pica cerul pe mine. SI odata cu cerul, toata cladirea. 🙂

Nea Fane?

– Pai Mircea, soferul, imi spusese ceva de o noua asistenta si credeam ca… ma incurc eu in idei.
– Ehei, nepoate, era o gluma intre noi. Am aflat ca am fost mutat de la bariera, ieri, dupa ce ati plecat voi de la birouri. Ordine de la sefu, nu se dicuta!
– Pai si Elena? zic eu transfigurat.
– A, Elena ramane la bariera. Cica ii si place! Nici nu stiu cum s-o descurca, saraca fata dar i-am spus sa ma sune daca mai are probleme pe acolo. In special cu taximetristii, stii cum e…

Ma prabusesc intr-un fotoliu, tocmai cand intra pe usa tanti Rodica, cu cafeaua. Tanti cea buna la toate pe la birou. Sa nu-mi spui ca…imi zic, in timp ce-mi dau seama ca poarta haine mai… office, decat tinuta ei de zi cu zi ce trecea neobservata.

Tanti Rodica? 🙂

– Da,ce te uiti la mine asa, puisor? Nu mai sunt femeie de servici, sefu’ m-a mutat la Lo… Loci… cum ii zice? Incerca ea sa-si aduca aminte.
– Logistica! o ajuta nea Fane,
– Asa, logistica. Nici nu stiu ce trebuie sa fac acolo, dar m-am imbracat asa mai frumos, ca acum o sa am si eu un birou din asta frumos. Dar cat de greu poate sa fie? Cafea? 🙂

Ii intind cana mea, incurcat si mut. Unde-o fi Carmen de la Logistica? La cum merg treburile, o fi femeie de serviciu, nu m-ar mira. Si Iosif de la IT? O fi la pe service-ul auto. Iar daca el e acolo, Catalin mecanicul ar trebui sa fie la PR, ca asa pare ca merge treaba. Simona de la PR, la call center, iar toti din call center, joca fotbal in curte. Ramona de la PR sigur a trecut la femeie de serviciu; Alina la catering, de la Contabilitate…

AAA, CE SE INTAMPLA?

Ma trezesc transpirat, acasa in patul meu. A fost un cosmar! A fost un cosmar! A fost un… imi tot spun, si-mi dau seama ca pentru prima data in viata mea, ma bucur de un cosmar. Clar, taskurile de la job si-au cam pus amprenta pe subconstientul meu. Tocmai ce vorbeam de o saptamana prin sedinte ca se incearca niste restructurari. Adica se vrea ca oamenii care dau rezultate sa fie mutati sa-i jute si pe cei fara rezultate, iar cei ce nu aduc deloc rezultate sa li se gaseasca un alt loc in companie sau… sa plece. Treaba grea. Decizii ce trebuiesc luate si nimanui nu-i face placere, mai ales ca nu cunosc calea cea mai buna ca toata lumea sa fie multumita iar businessul sa nu aiba de suferit.

Imi arunc un ochi pe smartphone, in timp ce pun de cafea. Facebook imi aduce in News Feed, ceva cu Chessboard Strategy Program… Apas pe articol si ma las dus pe un site. MindCode. O lume intreaga mi se asterne in fata si vad cum toate lucrurile incep sa se aseze la locurile lor. Programul dezvoltat de cei de la MindCode, Chessboard Strategy Program for Business, este cheia rezolvarii problemelor din companie. Deci, facebook-ul are si el utilitatea lui, pana la urma.

Ma asez relaxat si imi torn o cana de cafea, in timp ce mi-o imaginez pe Elena la bariera. Bai, chiar i-ar sta bine acolo, ca le-ar face tuturor ziua mai frumoasa! Dar ce facem cu nea Fane? 🙂

photo: pixabay.com