Te-ai gandit vreodata ca noi oamenii suntem foarte asemanatori computerelor? Cum computerele sunt creatii ale omului, este si normal pe undeva, ca ele sa semene cu noi. Sau noi cu ele. Nu sunt realizate, inca, dupa chipul si asemanarea noastra (100%) dar spre asta se tinde. Nu stiu cat de benefic va fi da sigur vom avea de furca cu evolutia asta.

Acum, nu stiu cati dintre voi chiar s-au gandit ca noi functionam asemnea computerelor. Personal, am avut niste flash-uri gandindu-ma la chestiunea asta. Nu flash-uri, in sensul ca si cand ma vedeam pe vreun banc de lucru, stand cuminte cat timp imi schimba cineva procesorul, imi modifica RAM-ul si imi ataseaza o carcasa noua. Nu, nu am fost niciodata computer, nici macar in alta viata. Sau, cine stie? 🙂

Asemenea omului, computerele evolueaza. Omul evolueaza pe parcursul vietii lui, acumuland informatie conform lumii in care se invarte, timpului in care traieste, accesand anumite niveluri de informatie, asimiland-o si evoluand. Sau stagnand, dupa caz. Nu vreau sa dezvolt, dar stim cu totii in ce stadiu se afla anumite persoane. Cele care stagneaza sau din contra, au regres vizibil. Probabil, defectiuni la ”placa de baza”. 🙂

Gandind ca omul si computerul sunt infratiti cumva, s-au dezvoltat multe teorii legate de asta. Unul dintre vizionarii ideii de ”biocomputer uman” a fost John C. Lilly, inventatorul conceptului. Nascut in 1915, a fost un medic american, neurolog, psihanalist, filosof, scriitor și inventator etc. A fost si a facut multe in acest sens si nu vreau sa dau mai multe detalii, deoarece exista Wikipedia si internetul la indemna, nu?

Asa s-a ajuns la metaprogramele de astazi folosite in foarte multe domenii.
Metapro… ce? Exact! METAPROGRAME!

Ce sunt metaprogramele? Sunt un fel de programe… despre alte programe. Niste strategii ce includ alte strategii. Complicat, nu? Practic, metaprogramele sunt macro-strategii si ele seteaza cadrul pentru alte strategii. In NLP ”meta” se traduce prin ”despre”. Metaprogramele se pot asemana foarte usor cu ceea ce reprezinta pentru calculatoare, sistemul de operare. Astfel concepute, dezvoltate si implementate, metaprogramele determina calitatea si relatiile dintre experiente si informatie la nivelul strategiilor noastre.

Ele se refera la caracteristicile reprezentarii mentale a unei imagini, unui sunet sau unei anumite senzatii. Ele influenteaza modul în care experientele sunt reprezentate, sortate si stocate. Totodata, metaprogramele seteaza modul în care ne concentram, operam informatia si filtram experientele noastre.

Da, am vorbit ”din carti” ca sa zic asa si nu asta vreau sa redau aici. Ii las pe specialisti sa spuna mai multe functie de ceea ce se doreste a se sti. Din ceea ce se poate observa, chiar si daca nu-ti doresti asta, se poate spune cu tarie ca ”sistemul de operare” al omului exista si se deosebeste de la individ la individ functie de cum si-l gestioneaza, de cum aplica informatia dobandita dar si de capacitatea lui de… procesare.  🙂

Asemanarea cu un computer poate parea hilara la prima vedere dar odata ce intri mai adanc in problema si observi cum stau de fapt lucrurile, parca totul devine mai clar si evident. Este intradevar o forma de viziune, un cadru pe care unele persoane il pot vedea si agrea, alte persoane nici nu si-l pot imagina, oricate argumente ai aduce in discutie. Sunt setati dupa niste ”programe” interioare ce cu greu pot fi supra-scrise sau rescrise, astfel incat ei sa intelega conceptul de biocomputer uman.

Noi avem creier, computerul are procesor, memorie RAM si memorie de stocare. Hardware-ul unui computer este foarte asemanator omului si viceversa. Muschii, sistemul vascular, inima, simturile noastre, practic tot corpul uman este o masinarie data naibii, inventata de natura pe parcursul a milioane de ani. Sau ne-am trezit noi asa, in Gradina Edenului, daca ar fi sa mergem pe calea religiei. Cineva sau Ceva ne-a creat iar noi nu incercam decat sa ne copiem pe noi realizand masinarii care sa ne faca viata mai usoara. Cel putin asta este ideea de baza, nu?

Cum ziceam, creierul nostru este atat de complex incat ”mintile mai luminate” spun ca nu ne folosim decat 10% din creier. Altii, probabil nu utilizeaza nici 1%, dar este, din nou, o alta poveste. Dupa alte persoane, se spune ca ne folosim de fapt 100% creierul. Probabil ca adevarul nu-l vom sti noi, poate ca-l vor afla generatiile viitoare. Adevarul ar putea fi undeva la mijloc sau… nu.

Cert este faptul ca omul nu isi foloseste intreaga capacitate deodata, daca ar fi sa analizam cele mai multe pareri. Capacitatea creierului este, deci, enorma dar nu ne-o putem utiliza toata deodata. Ce putem insa face, este sa accesam parti din creier cand facem lucruri diferite. Cand speli vasele folosesti doar o anumita parte a creierului, de exemplu. Daca te uiti la un film, o alta parte. Daca citesti o carte, o alta si la alta valoare. Cand asculti manele esti probabil blank si ti se resetaza creierul, dar asta este (din nou) o alta poveste. 🙂

Continuam povestea despre BioComputerul uman si asemanarea noastra cu laptopul din fata ta, in articolul urmator. Pana atunci, te rog sa-ti spui o parere pe pagina noastra de facebook si sa dai share daca ti-a placut. 🙂