Dimineata. Foarte dimineata. Ma imbrac grabita, desi am timp berechet sa ajung la job. Imi dau seama ca ar trebui sa ma si machez. Uitasem. Nu ca as avea nevoie de machiaj, dar na, carcotasi se gasesc destui. Ca sa nu le zic trolli ori heitări. Ii stii si tu, sunt destui pe Facebook, dar mai ales in viata reala. La job zici ca a tunat si i-a adunat. Nu, ca nu ti-o zic in fata. Ti-o zic atat de voalat incat incepi sa crezi ca tu ai probleme si ca vezi rautate unde nu credeai ca poate exista.

Machiaj sa fie, deci. Toata actiunea asta imi mai rapeste vreo 10 minute, ca doar nu am de gand sa devin vreo componenta a formatiei Carla’s Dream. Cafeaua? Da, mi-am facut-o, dar nici nu am apucat sa o gust. Nu, ca nu am facut-o eu, ci espressor-ul. Tipa dupa mine, inca asteapta sa o beau, dar nu ma lasa fii-mea. De ce? Pentru ca trebuie s-o trezesc ca sa plece la scoala. Pai, daca o trezesc, chiar nu o sa mai am timp sa mai bag si haine la spalat, sa programez masina, sa…

Ma trazneste un gand nastrusnic: ce-ar fi s-o las sa doarma? Sa nu se mai duca la scoala, sa nu mai invete azi, sa se mai bucure de copilarie… Hei, ce-i cu mine? Nu mi-am baut cafeaua, cred asta este. Ma duc sa imi iau cafeaua, in timp ce pisica casei se impleticeste printre picioare mele si miauna la mine. Ii este foame.

– SI MIE IMI ESTE FOAME, DAR NU MIAUN! ma trezesc tipand in gura mare.

Aud miscari prin casa si-mi dau seama ca s-a trezit sotul. Da, probabil ca l-am deranjat cu tipatul meu a la Femeia Bionica (stiu ca ea nu tipa, avea alte puteri, e un fel de a spune). ”Sotul trezit” era de fapt,  fii-mea. Ea s-a trezit pentru a merge la scoala. Sotul nu se trezeste nici daca pica blocul.

Unde ramasesem? A, sa ma imbrac pentru a pleca. Se trezeste si sotul. Forta fie cu el! Ca tot e el fan Star Trek-ul ala cu lasere. A, cred ca e Star Wars, de fapt. Gata, acum chiar trebuie sa plec. Il las pe ”ala negru de respira greu si se trezeste greu” sa aiba grija de printesa Leia si de blanosul ala mic, Chewbacca, iar eu o tai cu viteza luminii spre job. Sunt cavalera… Jobdai. ☺

Si nici nu apuc sa ies pe usa bine, ca aud in spate: ti-ai uitat telefonul! Ah, e si sotul bun la ceva! Ce ma faceam eu in plin trafic auto de dimineata fara smartphone-ul meu cu GPS? Bine ca m-am maritat, cateodata sunt si ei buni la ceva. ☺ Si punctez si eu drept multumire ca mi-a dat smartphone-ul: vezi ca am bagat haine in masina de spalat, sa ii dai si tu drumul, sa dai index-ul la gaze si la curent, sa… parca mai era ceva! A, copilul la scoala!

Presupun ca se va descurca cu toate si pe drumul spre masina deja imi imaginam cum baga copilul in masina de spalat, ajunge la scoala si ii da invatatoarei index-urile de la gaze si curent electric. Zambesc. Amar. Nu din cauza de sot, ci din cauza de chei. Mi-am uitat cheile de la masina. Oare se va termina cu happy-end ziua asta?

Zen. Trebuie sa raman zen. Respir adanc si imi derulez cateva mesaje motivationale in gand. Cu imagini, ca altfel nu au efect. Bine ca m-am intors dupa chei, ca nu stiu ce s-ar fi facut vecina-bunicuta de la etajul 4 cu atatea sacose? Pe bune? Cine face cumparaturi la ora 7:30 dimineata? Si ce naiba cumperi in fiecare zi atatea chestii? O ajut pe scari cu ele, ca am uitat sa va spun ca liftul e in revizie. Azi si maine. Magnifique! Acum pot sa plec si eu la job? Nu, pentru ca nu am cheile. Ajung in casa val-vartej: CHEILE! Fii-mea ma ia de buna, glumind: Mamiii, ai venit de la serviciu? Si pupici, imbratisari, alea-alea. Inca cinci minute pierdute.

Si aveam atat de mult timp de dimineata, cand m-am trezit! Noroc ca am plecat din blockstart in viteza maxima. Stiam eu ca va fi o zi grea. Timpul si spatiul se comprima atat de tare incat as dezvolta oricand o noua teorie pentru a contracara teoria lui Einstein. Pana la urma, de ce trebuie sa-i credem noi pe barbati? Banuiesc ca toti marii inventatori, barbati bineinteles, se faceau ca au treaba numai ca sa se adune la o bere, in timp ce noi… chiar faceam eforturi sa ajungem la job si sa punem o paine pe masa.

Ah, masina a pornit din prima. In sfarsit putina normalitate. Job, pregateste-te ca vin! ☺

(continuare povestii o poti citi AICI)

photo credit: pexels.com