Angajatii de azi isi mai urmeaza visurile din copilarie? Care a fost jobul tau mult visat?

”Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?” Aceasta este intrebarea ce ti se pune cel mai des cand esti copil mic, inca de la gradinita. Toti copiii carora li se adreseaza intrebarea de mai sus, raspund cu o sinceritate atat de evidenta incat nu poti sa nu-i crezi ca vor deveni ceea ce viseaza, atunci cand vor fi adulti. Raspunsurile lor includ meserii ca: medici, profesori, astronauti, balerine, staruri rock, sportivi profesionisti sau chiar piloti de avioane de lupta.

Dar pe masura ce cresc si intelegand cum stau de fapt lucrurile, receptionand in plin realitatea dura a cheltuielilor cu studiile de specialitate, combinata cu problemele cu care se confrunta tinerii adulti pe piata muncii, mai reusesc ei oare sa tina aproape de joburile mult-visate?  Sau ideea de “dream job” este doar un concept intr-o continua schimbare, ce se modifica pe masura ce ne schimbam si noi?

Salary.com a intervievat mai mult de 1100 de persoane cu privire la jobul visat. Au dorit sa afle dacă ele fac ceea ce au visat mereu, dacă aceste visuri s-au transformat in cu totul altceva, indiferent daca sunt sau nu pasionati de cariera lor actuala cat și ce actiuni intreprind angajatorii, companiile, pentru a-i ajuta.

Este exploratorul Jaque Yves Cousteau un exemplu realistic?

Cand vine vorba de a transforma jobul mult-visat din copilarie, in realitate, cifrele sunt cam sumbre la prima vedere. Doar 16% dintre cei intervievati spun ca au acum jobul visat, de cand erau mici.  In realitate, ca sa devii un medic bun iti trebuie un deceniu de invatamant superior scump, trebuie sa te antrenezi mii și mii de ore pentru a deveni un astronaut NASA și este nevoie de ani de formare pentru a deveni un pilot de avion de vanatoare. Este destul de greu pentru a atinge aceste obiective in cazul in care acestea iti sunt scopurile unice in viata, dar daca in schimb iti doresti sa incepi sa-ti intemeiezi o familie, atunci iti va trebui un echilibru. Un program de la ora 9 la ora 17 devine indispensabil.

Sa luam exemplul unui singur om care visa sa devina un explorator ca J.Y. Cousteau, cand va creste. El a spus ca a renuntat la visul sau de a deveni explorator oceanic in momentul cand s-a casatorit. Au venit si copiii, si s-a angajat ca manager de productie intr-o fabrica.

”As fi avut nevoie de un masterat sau doctorat pentru a continua in aceasta directie”, a spus el. ”Si, eu nu cred ca viata de familie s-ar potrivi bine cu faptul de a fi departe de casa pe un ocean undeva, pentru perioade lungi de timp.”

 

Si… Marea Scena!

Dar cateodata chiar daca visul din copilarie pare ca paleste in fata vicisitudinilor, el nu este abandonat definitiv, ci este acolo undeva, in stare latenta, asteptand momentul propice.
60% din respondenti au spus ca inca-si doresc sa aiba meseria aleasa inca din copilarie, iar 70% spun ca ideea de job mult-visat s-a schimbat pe masura ce au crescut, au inaintat in varsta.

O femeie ce lucreaza ca designer de interior spune ca si-a dorit de mica, sa fie actrita cand va fi mare. Dar odata cu inaintarea in varsta, si-a schimbat optiunea, dorind ca locul ei de munca sa fie cel in care, impreuna cu arhitectii, proiecteaza cladiri ecologice. Cu toate ca nu si-a indeplinit acel vis din copilarie, ea simte ca s-a implinit, ca a gasit o cale ca visul ei din copilarie sa fuzioneze cumva cu jobul actual.

”Am fost dintotdeauna o inovatoare, o femeie ce construieste, dar care de asemena a avut ceva artistic inauntru, creand povesti”, spune ea. ”Intr-un fel, chiar imi traiesc visul, prin creatiile mele”.

 

Timpul contiua sa curga

Desi marea majoritate a celor intervievati au declarat ca nu au ajuns sa-si urmeze visurile, exista totusi, mult optimism in declaratii.
Aproape 60% dintre cei intrvievati sustin ca sunt chiar pasionati de carierele pe care si le-au construit. In ciuda faptului ca joburile actuale nu sunt ceea ce au visat.
Unul dintre ei, care dorea sa devina medic pediatru si a ajuns sa desfasoare tot felul de afaceri:

 ”Idealul meu de Dream Job s-a transformat intr-o combinatie de pasiune, nivel de stres si timp alaturi de familie si prieteni. In acelasi timp oferindu-mi un trai decent.”

Dar iata insa, ca 22% la suta dintre persoanele cu varsta intre18 – 25 ani spun ca au deja meseria mult-visata! Procentul scade la 14% pentru cei cu varsta cuprinsa intre 26 – 35 ani si la mai putin de 12% pentru persoanele cu varsta cuprinsa intre 36 – 45 ani.

Cu toate ca exista o revenire pentru cei care se apropie de pensionare si care-si incep o alta cariera, scaderea este evidenta.
71% dintre tinerii angajati au raspuns ca sunt realmente foarte stimulati in joburile detinute-n prezent, dar pentru persoanele cu varsta cuprina intre 46 si 55 ani, procentajul scade la 53%.

”M-am casatorit, mi-am intemeiat o familie si a trebuit sa pun mancare pe masa” spune franc un specialist in resurse umane ce si-a dorit initial sa devina medic.
“Acum este prea trarziu si prea costisitor pentru a-mi relua studiile. In plus, am cam ramas in pana de timp”

Companiile pot ajuta oamenii

Desi este imposibil ca toti oamenii sa-si indeplineasca visurile, este posibil ca angajatorii, companiile, sa faca front comun cu oamenii, cu pasiunile lor astfel incat toata lumea sa aiba de castigat.
Cei mai multi angajatori isi dau seama ca angajatii pasionati de jobul lor, sunt mai fericiti, mai productivi, mai implicati si cu sanse mici sa-si caute alte joburi.
De fapt, 87% dintre cei intervievati au afirmat ca este fie foarte important sau oarecum important sa lucreze pentru o companie care i-ar ajuta sa-si realizeze speranțele și visurile lor.
Dar numai 19% au spus ca angajatorii lor fac o treaba buna in a le stimula si incuraja pasiunile.

Cand au fost intrebati ce ar trebui sa faca companiile pentru a stimula mai bine aceste pasiuni ale angajatilor, raspunsurile au fost ”comunicarea mai buna a companiilor cu angajatii”, ”sa-si cunoasca angajatii mai bine”, ”mai mult timp liber, platit, pentru ca angajatii sa-si continue pasiunile”.
Altii au mers cu raspunsurile si mai departe si ar prefera ca pasiunile sa le fie onorate si recunoscute prin acordarea unor bonificatii, premii, bilete la spectacole, poate chiar si un simplu MULTUMESC venit din partea celor ”de sus” din companie,

Deci, cum ar trebui angajatorii sa incurajeze visurile si pasiunile angajatilor?
Prin re-priotizarea sensului si valorilor profitului, castigului inregistrat, astfel incat sa includa valoarea angajatilor in succesul companiei, dar nu ca cifre, resurse monetare. Sa-si trateze angajatii ca pe niste active/bunuri, nu ca pe niste datorii sau cheltuieli.

sursa: Salary.com

photo:pexels.com