Este dimineață. Foarte dimineață. Este atât de dimineațăa încât nu-ți vine sa crezi. Practic te-ai culcat de dimineață și te-ai trezit… tot dimineață. Da, după ce termini cu jobul incerci să mai ieși, să simți că traiești alături de prieteni, mergi în locuri noi sau în care te simți cu adevărat bine, revenind de câte ori ai ocazia.

Te prinde miezul nopții încă la terasă? Ce bună este o bere sau un cocktail, nu?… Ce merge cu muzica aia de atmosferă și cadrul deosebit. Vintage. Parcă se risipeste și oboseala de peste zi. Singura problemă? Ca ar cam fi trebuit sa fii în pat pentru că… a doua zi te prinde la muncă. Lasă că recuperezi altadată. Merg și 5 ore de somn.

Probabil ca ești nevoit sa pleci înainte de ora 7 pentru a nu fi prins in aglomerația din oraș. Nu mai contează că programul tău la munăa începe la ora 9.00. Ajungi devreme, ești acolo de la 8. E bine, îți savurezi cafeaua, mai moțăi pe un scaun, mai rezolvi niște treburi urgente, răspunzi la mailuri, te mai joci cu vreun capsator și mai dai Delete la ceva fișiere de pe desktop. Ah, Facebook-ul! Cum era să uit de el? Ce or mai fi facut ceilalti? Ai si Like-uri la fotografiile postate de tine de la terasa de aseară! Ai și emoji. Da, foarte ”fun”.

Este 8.45. Deja vin colegii. Ieși și tu la o tigara, chiar dacă nu fumezi. Mai afli una-alta. Cele mai misto știri si bârfe, la țigară se află. Și ”ăștia” care vor să ne scape lumea de ”fumacioși”. Pai, unde mai bârfim si noi? La o gumă de mestecat? Cine iese într-o pauza de gumă de mestecat sau la o gură de aer proaspăt? Pauza de țigară e sfântă și trebuie respectată (NOT!). 🙂 Cred cu tărie că cele mai tari idei, cel mai bun brainstorming și cele mai bune decizii se iau în pauza de țigară. Daca aș fi fumat, în cele 5 minute de pauză, aș fi scris numai articole premium! 🙂

Revenind la oile din turma noastră ușor corporatistă, programul începe la 9.00 si teoretic se termină la orele 18.00. Pauza de masă de o oră, inclusă, in care daca ti-e foame mănânci, dar dacă nu ti-e foame… bagi muncă, oricum nu-ți ajunge timpul la câte ai de făcut și poate nu mai rămâi peste program și azi ca să termini.

Normal că nu îți este foame, că bagi ca toata lumea: un covrig, o maslină, goji sau mai știu eu ce alte delicatese, in timpul programului. Și uite așa pauza de masa devine ”pauză muncind” continuându-ți treaba cu nasul în hârtii și mâna pe gogoașă. Ce mai contează o oră in plus? Simți căteodată că nu ai timp nici sa respiri de câtă treabă ai de făcut și eu vreau să te duci în pauza de masa? Da, probabil sunt nebun. 🙂

Când ai de lucru, timpul trece repede. Normal ca sunt ore ce nu credeai ca vor trece așa repede când incă mai sorbeai din cafea la orele 8 și jumatate de dimineața. Vrei, iți dorești sa treacă repede timpul, sa fii atât de absorbit de muncă incât să te trezești brusc ca dintr-un somn (ah, ce bun ar fi un somn acum!) la sfârșitul programului și să mai evadezi pe undeva sau spre casă. Să dormi, să dormi, să dormi…

Din păcate este jumătatea zilei de muncă și timpul trece al naibii de greu când e muncă de rutină, muncă ce nu te satisface și nu te mai gandilă acolo la interior așa cum o făcea odată. Oare ar fi cazul să-ți schimbi jobul? Câstigi bine, de ce să pleci? Ești un roboțel simpatic, de ce să devii OM? Iar? Ai mai fost OM, dar parcă nu-ți mai amintești cum era, cum simțeai, cum priveai lucrurile…

Întrebările se estompează, iar răspunsurile întârzie să apară, mai ales când tocmai ai fost avertizat printr-un sunet plat, venit din laptop, că ai noi mailuri la care ești nevoit să răspunzi rapid. Ce naiba? Ai fost plecat cu gândul, trilulilu numai 3 minute și deja… Hei, ce-i asta? Simți ca jobul iti acaparează creierul și ceva de acolo, dintr-un Studio de Comandă, poate face din tine ce vrea, când vrea. Nu te mai slabește nici trei minute?

De cate ori nu ți s-a întâmplat să ieși într-o mică pauză de țigară, să-i zicem, și când nici nu ai ajuns bine afară, deja smartphone-ul să te atenționeze ca ai mailuri noi, ca ai mesaj de la ”șefu`”, că ești așteptat sau că trebuie să te duci de urgență la X in biroul lui. Și țigara ta? Mai tragi cu nesaț două fumuri și o arunci jumătate. Și cafeaua? Era întreagă, mai iei două guri și o arunci. De ce o arunci? Cu ea ai voie in cladire, nu? Esti zăpacit de cap și nu mai știi exact ce faci. DE CE tocmai atunci? Studioul de Comandă, nu Legile lui Murphy. Ele sunt simpatice și atât, dar parcă prea ți se potrivesc numai ție, toate.

P.S. dacă dorești sa nu mai fii un Roboțel de la 9 la 18 si să redevii OM, contactează-ne la contact@mindcode.ro și aruncă un ochi pe ceea ce putem face pentru tine AICI, cursuri online de comunicare și mai mult de atât!

(continuarea articolului AICI)

photo credit: pixabay.com