Imagineza-ti ca citesti o revista de benzi desenate in care tu devii eroul principal!
Te trezesti de dimineata si ai un flash-view. Un deja-vu, o forta interioara ce te ia, parca, “de guler” si te scutura putin ca sa-ti revii in simtiri. Iti rotesti ochii prin camera si iti dai seama ca vezi tot felul de posibilitati pe care inainte de acest flash nu le-ai vazut, dar nu te sperie. Te simti bine, percepi altfel realitatea si incepi sa vorbesti cu tine:
“Da, as putea sa fac asta! Nu mi-e frica!
Frica? Ce e aia, frica? Acum, pot s-o fac!”
Nu, nu este visul de azi-noapte. Este un simtamant ca totu-i chiar real. In dimineata asta, cand picioarele tale au atins podeaua, totul s-a schimbat. Te ridici din pat si-ti dai seama ca poti pluti, daca asta iti doresti, sau ca daca vrei sa faci un trip pe peretii camerei, exact ca Spiderman, poti face asta foarte usor. Nu, nu este o poveste de adormit copiii, este mai mult. Este trezirea!
Simti ca nu mai exista frica aceea de esec pe care o aveai si care te impiedica sa faci atat de multe lucruri pe care le visai. Stii frica aia cum ca ai putea aluneca, cadea si mai apoi sa nu te poti aduna de pe jos din bucatele? Acum ca te simti cu puteri nemaipomenite, poti sa faci asta si nu ai nicio problema! Poti sa te spargi in bucati, pentru ca poti sa devii din nou… TU!
Simplu, nu? Totul pare posibil acum. Tragi linie si simti ca-i un nou inceput. Un inceput care stiai ca-i acolo undeva, in tine, dar dormea prea adanc pentru a-l trezi.
In camera porneste, dintr-odata, radioul programat sa-ti dea trezirea din somn la ora fixata de dimineata. Da, stiu, te-ai activat in dimineata asta inaintea lui. Plin de energie si speranta pentru o noua zi in care tu, actiunile tale, puterea cuvantului tau, veti putea sa…
“No no limits, we’ll reach for the sky!
No valley to deep, no mountain to high
No no limits, won’t give up the fight
We do what we want and we do it with pride!”
… se aude, deodata, din aparatul de radio o piesa pe care o stiam, intrerupandu-ma dintr-ale mele. Am crescut cu ea. O piesa care mi se parea cam tampa la vremea respectiva, dar care acum suna altfel si rezoneaza cu mine si cu tine.
Cu adevarat altfel, ajunge acum la tine mesajul, de parca ar fi scris de tine, nu? Un mesaj simplu, repetitiv. Nu trebuie sa fii filosof sa intelegi, nu e la sentiment, nu e adanc, e banal. Totusi?!
Iti dai seama ca nu ai fi avut cum sa scrii textul piesei “No Limit” din anii 90, a celor de la 2 Unlimited, dar ca acum te simti ca si cand tu ai fi scris si facut muzica.
Iti faci o cafea. Te pui in miscare dar cazi din nou pe ganduri. Supereroul din tine, care nu are inca un nume, isi da seama ca, pana acum, pana sa se simta un Supererou, a gresit in viata lui punand intrebarile gresite, cautand numai raspunsuri fara finalitate.
Azi, Supereroule, te reinventezi, te restartezi si iti dai seama ca stii sa pui intrebarile potrivite pentru ca ai inceput sa gandesti si sa vezi in afara cutiei (outside the box). De astazi nu mai esti un om mediocru, nu mai esti acela ce-si cara “zona de confort” dupa el, inchis intr-o carapace ce-ti oferea doar dreptul de a respira pentru a trai.
Simti cu adevarat fantasticul, realizezi ca de fapt toti oamenii pot trai la fel ca tine, pot deveni extraordinari! Adevarati SUPEREROI!
WOW! O lume intreaga de Supereroi!
Mai multi Supereroi inseamna o lume mai buna. O lume pe care acestia o gestioneaza si modeleaza in functie de super-puterile lor, care adunate duc la o evolutie fireasca, rapida si la rezultate senzationale. Da, stiu, iti suna cunoscut, zambesti la gandul ca lumea devine un loc mai bun, in ciuda piedicilor. Supereroii stiu sa zambeasca! Ei, si atunci cand lupta, zambesc. Zambesc sincer si realizeaza imposibilul.
Adu-ti aminte de marii Supereroi ce s-au remarcat in trecut, de-alungul istoriei: strategi militari, inventatori, pictori, filosofi etc. Crezi tu ca ei se gandeau ca NU pot realiza imposibilul? Unde am fi ajuns daca ei ar fi crezut ca NU pot face asta, sau aia, treaba aia imposibila? Asa ar fi ramas – sa dau un exemplu – Leonidas in istorie? Ce-ar fi zis el, daca nu ar fi gandit ca un Supererou, cand si-ar fi dat seama ca el si mica lui armata de viteji, sunt cu mult depasiti numeric de persani?
”Ce? Noi suntem 300 si ei zeci de mii?!
Nu, nu mai luptam… Si ce daca suntem viteji?
Oricum murim. Hai sa fugim, mai bine!”
Supereroul din el s-a activat, activandu-i si pe ceilalți impreuna cu el. Au realizat imposibilul. Desi au murit, au devenit Supereroii de care vorbim si acum. Supereroii nu mor niciodata, ne ajuta sa devenim mai buni urmand exemplele si faptele lor.
Venind mai in timpurile noastre, raportandu-ma la prezent, vin cu intrebarea: cum as mai fi putut scrie articolul acesta, daca acei oameni nu inventau calculatorul? Sau laptopul, tableta, smarphone-ul si internetul? Da, probabil l-as fi scris, pe o foaie de hartie, dar nu ar mai fi fost la fel, avand in vedere faptul ca, astazi, am/avem acces la atat de multe surse de informare prin intermediul internetului si implicit cu instrumentele potrivite: laptopul, tableta sau smartphone-ul. Pot afirma azi, acum, ca pot scrie prezentul articol, confortabil, de oriunde si de pe orice device, oriunde ma cuprinde inspiratia, ajutandu-ma in viata de zi cu zi, fiind mai liber. In urma cu vreo 25 de ani ti-ai fi putut imagina ca o sa ai atata informatie la indemana, la simpla atingere a unui ecran? Acei Supereroi au reusit, creand o lume mai buna, ajutand ca alti oameni sa devina si ei Supereroi la randul lor.
Asa ca, deveniti proprii vostri Supereroi! Mai creativi, bucurandu-va de fiecare clipa petrecuta mai altfel decat o faceati pana acum, cu zambetul pe buze, gandind maret, pentru ca Supereroul din voi sa inspire si sa scoata Supereroul si din alti oameni, caci despre asta este viata: despre cum suntem mai buni, despre cum “iesim din cutie”, despre cum facem lucruri frumoase si mari cu pasiune, contribuind, crescand frumos, evoluand impreuna.
foto: pexels.com